Scursură cerebrală

Da, tu eşti!

Tu cea cu flori ţesute strâmb, în carnea ochilor din suflet!

Cauţi fericirea în sânge,

El îţi suflă-n vene leacul vieţii,

Pe care tu îl alimentezi cu durere.

Unde ai ajuns?!?

Ai urcat până la nori.

Acum îi guşti.

Ştiu… sunt dulci!

Acum de ce ai picat?

Ochii tăi înceţoşaţi sunt gata de decolare,

Corpul ţi se topeşte.

Ce ai de oferit?!?

Dansezi, agăţându-te de filamentul becului unei idei pierdute în poala soarelui

Până şi lumina focului îţi face jocul.

Te urasc!

Ceaiul de cireşe acre înca îţi mototoleşte figura perfectă.

Vitalitatea ta îmi ameţeşte simţurile.

Eşti ca sucul de lămâie stoarsă în pupile albăstrui.

Tu eşti viaţă pe băţ!

Haotic îmi desenezi linii de grafit pe faţă.

Mi-ai plâns ghemotoace de lacrimi.

Acum zâmbetul ţi-e putred de fum.

Asta e tot?

Lulu

Madness of inner thoughts

Verdele primăvăratic închis în coşmarul culorilor,

Uitat printre vise şi morţi,

Într-o cameră fară flori.

Sentimentul…

Ascuns şi el în crăpătura din perete.

Sufletul atinge puctul de fierbere al sângelui

Visul?!?

Pierdut la poker într-o zi de joi,

O zi cu amurg topit.

Lulu

MANIFEST PERSONAL

SUNT în căutarea unui loc privat, un refugiu cu ziduri masive între care să mă izolez și să constitui biografia unei păsări Phoenix.

NU-mi mai găsesc rădăcinile, simt doar cum putrezesc pe pământul sterp, ruptă și tratată cu substanțe toxice care se depun consistent peste toate organele mele și care îmi paralizează capacitatea de-a plânge.

TREBUIE să mă cenzurez, să-mi înec erosul solar care arde nebun în mine, să deviez de la aspirațiile către bunăvoință și franchețe în favoarea scopurilor și jocurilor neortodoxe? Dar mai bine merg până la capăt și mă programez pe autodistrugere.

SESIZEZ fluxul proaspăt și bolnăvicios de tentant al regresului, ciclotimia, anxietatea care, în final, duc la transparență, pasivitate, lipsă de motivație, lipsă de tot, lipsă, gol, nud.

MI-AM PLANIFICAT să risipesc tot frumosul și acum stau leneșă și felin pe un fotoliu, așteptându-vă pe întuneric, amuzată de expresia voastră stângace pe care o veți avea, încercând să furați ceva ce nu există. Au rămas doar tenebrele cortexului care își vor lansa în curând apocalipsa.

V-AȚI JUCAT cu proiectul unui hibrid monstruos… De ce-ați vrut să experimentați inconștienți de rezultate?

NU AR TREBUI să îmi zgâriați zăbrelele și să mă provocați tocmai acum, fiindcă dacă îmi impun pot fi ce este mai rău pentru specia umană. Dar, probabil, nici nu ar trebui să mă identific cu o fiară care, până la urmă, va sfârși dresată conform manualului.

ÎMI ESTE DOR DE MINE, defensivă și expusă, sensibilă la mângâierile selenare și fascinată de cumulonibușii comestibili și deformați. Din moment ce elixirul fragilității s-a absorbit, o să ies din circuit.

NU VOI PURTA TITLUL de competitor. Prefer să privesc ataraxic, din scaunul autorului obiectiv, comicul și infinitul dinamism al personajelor.

În încheiere, mă retrag în cercul meu perfect ermetic, în fabrica de idei, acompaniată de autorii decedați ale căror teorii mă mențin la un nivel psihic rezonabil, purtând monologuri interminabile, păstrându-mi principiile și pe mine. Pe baza unor cugetări aprofundate în negura nopților, concluzionez continuu, într-un stil elevat, întrebările gen: CE SUNT EU? CINE SUNTEȚI VOI? CE NAIBA AȚI FĂCUT CU LUMEA MEA???

© BELLA CODREANU