Ascunde-ma

As vrea toata viata sa mi-o traiesc in parfum, uitand de-al sufletului etern zbucium si sa mor in scantei febrile de foc. Gandul meu cenzurat e sa ma ascunzi intr-un betisor parfumat. La final, sa fiu cenusa in palma ta, aruncata in mare, chemata in disperare…
Pastreaza-ma intr-o pagina oarba si seaca, ameteste-ma printre cuvinte si patrunde-mi in minte. Afla-mi dorintele si implineste-mi-le. Afla-mi secretele si dezvaluie-le. Descopera-mi gandurile si publica-le. La final, cunoaste-ma…Rapeste-mi existenta si insereaz-o in tacerea noptii. Sa te chinui noapte de noapte, graindu-ti cu patima nemuritoare soapte, sa-ti tulbur odihna si emotiile sa ti le cutremur. La final, reinvie-ma in amintiri.
Ascunde-ma intr-o nota muzicala. Astfel, cand ma auzi, sa-ti patrund curand prin timpan, ajungand la creier, unde imi voi face de cap dupa bunul plac.
Nu ma trezi, caci nu vreau sa parasesc acest vis in care te-am atins. Mai lasa-mi somn, caci niciodata nu mi-a fost suficient sa te visez.
Ascunde-ma de falsitate, de sperante desarte, de iluzii si deziluzii, de vise si cosmaruri. Ascunde-ma de tot ce am facut si am fost, de vorbele spuse fara rost. Ascunde-ma de impulsuri straine, ascunde-ma, deci, in tine.

©Lorena Balan

Meditand

De aproximativ doua ore stau pe un bloc de 10 etaje privind viata monotona a orasului.Oameni se perinda si nu se gandesc ca cineva ar putea atarna pe un bloc gri,gata oricand sa se arunce.De ce nu or fi izolat intrarile pe acoperis? O rasuflare usoara imi inteapa tamplele:

-Nu face asta.Stii foarte bine ca nu-ti doresti

-De unde stii tu ce-mi doresc si ce nu?

(…)Te cunosc de mult timp.

-Asta nu rezolva nimic,m-am schimbat.

-Unele lucruri le simti.

-Lasa filozofiile de doi bani,pleaca

-Nu,nu pot sa te las.

-Zau?Pana acum nu ti-a pasat.Si acum,brusc vrei sa ma ajuti.Nu poti.Cu mine,fara mine tot aia e.Pleaca…

-Nu,stii foarte bine ca nu e tot aia.Mi-am dat seama unde am gresit,vreau sa ma revansez.

-Imi faci rau,intelege. Ma ajuti daca pleci. Oricum nu-ti pasa.

(…)

-Stiu cum te simti.

-Nu. Viata ta e prea perfecta ca sa intelegi. Plus ca nu poti compara viata mea,situatia mea, cu ceea ce traiesti tu.

-Iti promit, nu o sa te mai ranesc.

-Nici nu o sa-ti permit. Nu o sa ma ranesti, nu o sa ma iubesti…Si in plus tu nici macar nu te tii de promisiuni…

-Dar..

(…)

-Dar nimic.Hai,e tarziu.

-Am sa fac o exceptie pentru tine,te rog..

-Nu.

-Esti trista.

-Ma bucur ca ai observat.

-Defapt mi-am dat seama din faptul ca si eu sunt trist.

-Nu-mi pasa.

-Minti,ma iubesti.

(…)-DA!Dar asta nu rezolva nimic.

-…

-Jur ca te pocnesc!

Roxana Geru

Un sector al inimii

Ai observat vreodată cu atenţie procesul prin care o secundă se transformă într-un firicel de nisip? Aş vrea să fiu capabilă a-mi înmagazina clipele frumoase într-o clepsidră, iar când lucrurile o iau razna, să o pot întoarce şi să le retrăiesc la nesfârşit. Chiar dacă acest lucru ar presupune alterarea unei vieţi prezente, prefer să-mi dau memoriile peste cap la infinit, amestecând „ieri” cu „azi”, decât să mă chinuie zilnic groaza unui „mâine” în care e posibil să te revăd.
Mi-am promis solemn că nu voi mai fugi cu gândul la tine. Mi-am secţionat sufletul şi am inserat o părticică din el într-o poezie, lăsând-o la păstrare. Poate că voi ajunge în viitor s-o „reciclez”. De asemenea, am presat o amintire şi am ascuns-o într-un cufăr cu lacăt, pe care l-am aşezat în subsolul conştiinţei.
În zadar am luat aceste măsuri. Nu ştiu cum ai reuşit să evadezi şi să-mi acaparezi mintea din nou, făcându-mi dezordine printre idei, astfel încât să nu fiu în stare a te goni. Este ceva vicios, o dorinţă care o contrazice pe alta: cea de a te apropia şi cea de a te îndepărta. Încă nu am decis care dintre ele este mai puternică. Oare când voi înceta să-mi mai eclipsez concepţiile clare, echilibrate, datorită unor sentimente transparente?
Aşadar, iată-mă, încă o dată, în punctul zero al raţiunii. Atunci când îţi încalci promisiunile făcute propriului sine, pierzi totul ? Dacă da, înseamnă că deja am rămas singură în mijlocul nimicului. Totuşi, aştept să mi se aştearnă culori noi pe paletă şi să pot să o iau de la capăt. În fond, când nisipul s-a terminat, trebuie să întorci clepsidra, nu?

©Lorena Bălan

Capcană

Mi-ar face plăcere să fiu prinsă măcar o dată… într-o fotografie. Să fiu nevoită să zâmbesc alături de ceilalţi şi să mă dizolv în atmosfera relaxată, comică, melancolică, romantică sau ciudată care a fost imortalizată. Să-mi îngheţ prezenţa într-un singur loc în care mi-a plăcut să fiu eu şi în care aş putea să trăiesc fericită; într-un album, până la adânci bătrâneţi, fără să simt trecerea timpului, schimbările lumii, ale mele.
Sau într-un tablou, fie că e el abstract sau un peisaj din natură. Mi-ar plăcea să mă pierd prin el şi să-l explorez, înţelegând fiecare punct al planului din spatele privirii unui amator. M-aş propti sub un copac cu aur pe ramuri şi aş lăsa vagi raze de soare palid să-mi mângâie chipul, iar sunetul vântului prin frunze să-mi fie muzica.
Ori într-o partitură pentru pian. Să mă agăţ de fiecare nota şi să o trag sau să o împing după bunul plac, creând sunetul ideal, multiplicat până la final de portativ. Aş fi poate semnul de pauză, ca pianistul să se gândească pentru o fracţiune de secundă… la mine; apoi degetele să-i pornească în aceleaşi mişcări frenetice, rătăcindu-şi gândurile prin labirintul alb-negru.
In acest moment, orice capcană mi-ar părea o ofertă tentantă, numai să evadez de mine!

© Lorena Bălan

Litere de inceput

Pentru un timp destul de scurt am facut schimb de cunostinte spre a ne completa ratiunea. Astfel, am ajuns la concluzia ca asemenea experienta trebuie continuata si in planul virtual, avandu-va pe voi drept martori la implinirea noastra treptata.

Azi am adunat cate o particica din fiecare si le-am lipit intr-un colaj de suflete. Am creat ceea ce citesti acum si ceea ce va urma. Va invitam sa parcurgeti alaturi de noi insiruirea unor ganduri ce plutesc in jurul nostru si sa numaram impreuna ideile comune pe care le impartim. Astfel, ajungem sa ne scriem cartea sinelui, avandu-va drept critici literari.

Lectura placuta!