Când ești o mașinuță de tinichea boțită…

De vreme ce ești o mașinuță de tinichea boțită, Cosînzeano, cum mai porți basmul prin clipe fără să fii acea firavă asemănare a lui cu omul?
Oh, ești un om! Ești pe deasupra și femeie. Ești absolut. Dar omul nu e, omul trăiește tânăr în atacul de cord al plumburiului de cincizeci de ani, ce visează că fosta soție îi înșiră tigăncușe sub creștet și sub inimă, dar inima lui nu mai e, sau nu mai fuge …

Omul îmbătrânește și-și întinde cearșaful alb peste pieptul dezgolit și înghețat. E încă tânăr…
Omul iubește cimentul din pereții dormitorului pentru că patima lui i-a topit, dar nu știe dacă e acasă.
Omul a fost briza promisă unei fete ce se juca cu chibriturile – pruncul ai cărui ochi nu i-au mai cîntat. „Nu există decît  o singură greșeală:  teama de a greși!”  – Georg Hegel

… sau de a te defini, colorându-te drept un roșu greșit;
… de-a fi greșeala și valul în plus, ce-a scufundat ruginitul vas în care zăboveau doi amorezi, iar apoi și-a spart suflul pentru a se ridica în atmosferă și a pluti.

Nu vrea încă să i se spargă visul, deși știe că mâine va absorbi lumina toată, și că mai toți copiii vor prinde a încărca câmpul comun și împărțit prin ruptură al iubirii fără a fi cunoscut ce înseamnă să chicotești la soare. Dar mâine va veni, mâine e acum, acum e când norul își sfâșie materia înainte de a capitula în fața astrului. Mai e timp. Mai e timp pentru a ploua, pentru a plânge în viteză și a pleca din cer.  Norul va plânge sărat, cu estetica unui val  iar apoi, șuvoiul brun de pe pământ nu va ști de ce nu poate fi val din nou… Dacă societatea ar fi un lanț trofic, omul ar fi consumat de idee. Nu ar aștepta să-i fie sparte oasele de porțelan – le va sparge singur. Așa, societatea se va extazia mai repede atunci când ideea e la majoratul și la sfârșitul ei, încheierea cvartetului de magie pentru transformarea ei în cutiuța de tinichea, de unde va ieși minunea…

Tu, Cosînzeano, ești de tinichea. Ești minune. Ești om. Iar omul e pâlpâirea dintre realitate și vis, când spațiul nu e al lui, iar timpul a evadat. Omul nu e aici, omul e între apus și sinistru, și e teatrul de război dintre ele.

Tic-tac. Tic-tac.

Pînă la explozie a mai rămas: o lume.

`Constance Roșca

Lichid

…”cand eram mica, mama mi-a zis ca fericirea e cheia tuturor lucrurilor in viata. Acum ca sunt la scoala, am fost intrebata, ca de obicei, ce vreau sa fiu cand voi fi mare iar eu am scris jos pe hartie “fericita”. Mi-au zis ca n-am inteles intrebarea, dar le-am spus ca n-am inteles viata” …

Iar m-am trezit cu obrajii umezi, soarele imi trage de gene, parul imi e ravasit.

…visam sa stau pe o plaja pustie, sa ascult refrene de Edith Piaf si sa simt marea la picioarele mele. Insa, lucrurile au mers ciudat…; Eram naiva.

E ora dupa amiezii, mirosul cafelei imi e cunoscut. Privesc pe geam, lumea e intr-o continua miscare, rapida, necontrolata. Acum vreau doar sa vad cum e la 30 de ani.

…stateam ore in sir in bucatarie cu bunica, priveam sfios cum face fel de fel de prajituri, miros de nuca si scortisoara, uneori vanilie si rom. Multitudinea de vase de pe masa, pline de dulciuri erau … acolo.

Nu imi place sa stau in bucatarie, masa e goala, prafuita, miros de gaze si tutun imi invadeaza plamanii.

..ma gandeam cum mi-ar sta cu fusta si pantofii mamei, si daca ajung la oglinda sa ma vad ; inocenta.

Acum o vreau doar pe mama.

… vroiam sa nu imbatranesc niciodata, vroiam sa fiu etern tanara, surazatoare.

Lucrurile au mers cam prost.

… imi ocupam timpul pictand

Imi ocup timpul liber cu lucruri ca si varsatul sucului citric pe buzele crapate.

… luminile reflectoarelor sa imi incalzeasca fata, orbindu-ma violent …

Si cum spectacolul inca nu a luat sfarsit si reflectoarele sunt doar ca niste lumini care asteapta sa le stingi , consider dragostea ca fiind venita din iad. Sunt orbita de lumina soarelui pe o strada marginasa.

… deschid ochii spre inalte ceruri … pacat ca nu le voi atinge. Niciodata nu le voi atinge, stiu asta.

Stiam ca nu pot atinge cerul.

… imi iau papusa de mana si plec

M-am pierdut pe undeva, ca si cand entitatea mea naiva s-a desprins din minne in somn. Sau poate e doar un alt fel de betie.

(ma voi regasi curand)

Gherghelescu Christiana-Alina