Nepăsare

Dacă stăteam mereu împreună, cum era?
oare mai tânjeam după tine?
oare o simplă adiere a parfumului tău mă aruncă în infern?
Sau totul era anost. Tu mă sărutai. Eu mă aratam atras.
Joc şi joacă. Foc şi benzină. Noi doi.
alee din becuri sparte. Amintiri şi înţepături de frig
Tot îmi pătrunde în ligamente şi îmi carbonizează sufletul
Tu eşti păcatul originar. Iar eu n-am ce face.
Am îndrăznit să te iubesc.
Iar tu mi-ai arătat de ce eşti în stare.
Miraje. Miraje şi tutun.
Toate astea se învârteau în jur
Epiderma ta mă ducea la colaps.
Atracţie copilărească şi rama realităţii
Mă ataci. Te crezi câştigătoare.
Nu îţi dărâm visele.
Apare şi furtuna.
Te apropii de mine şi mă încătuşezi.
Brusc îşi face apariţia un zâmbet demonic.
Mă crezi neputincios. Ochii tăi trădează.
Trădează lacrimi vărsate. Trădează iubiri uitate.
Trădează ca o să mă laşi aici şi o să mă incendiezi.
Şi mai ales te trădează pe tine.
Hohote şi lacrimi.
Atât îţi mai dau. Te privesc scurt.
Să trec şi de asta.
O să calc peste tine iar.
O să te lovesc. O să te pun la pământ
Şi o să te aprind doar dintr-o privire.
Şi s-a aprins
A început să ardă, să mă învăluie
Şi pe un ultim ţipăt, închid uşa.
Urletele tale…
Îmi ard sufletul. Mă conduc. Mă încântă.
Mă sperie. Mă agită.
Mă doboară. Mă ridică. Mă izgonesc în viaţă.
Nu mă uit în urmă.

© Vartolomei Grigori

M-AM TREZIT DEODATA INFASURAT IN PIELEA TA STRAVEZIE DE FATA NEBUNA

M-am trezit deodată înfăşurat în pielea ta străvezie de fată nebună

Şi simţeam gustul sărat al mării albastre prin ochi, prin pori,

Prin sentimentele care foşneau a valuri.

Am ieşit în oraş şi lumea se tot uita mirată la mine:

„Cum de poţi purta, băiete, pielea asta de fată tânără ?”

„Eşti indecent, băiete !”,

Iar eu treceam mai departe

Şi-mi încărcam umerii cu tăceri, bătăi de aripi,

Mici crucificări personale…

Străzile străluceau cumplit

Şi mă tot obişnuiam să alunec uşor prin pielea ta străvezie

Care devenea din ce în ce mai mult EU.

Până într-o zi…

Când străzile nu au mai râs de mine.

Oamenii nu m-au mai călcat în picioare…

Un înger trist s-a oprit lângă mine şi mi-a spus:

„Tu eşti altfel acum.

Te-ai mai obişnuit cu aerul, nu-i aşa?”

Şi toţi oamenii îmi zâmbeau, se simţeau acum confortabil cu prezenţa mea…

Iar eu, îngrozit, mi-am dat seama că mă transformasem în EU…

Şi pielea ta frumoasă de fată nebună se pierduse în hăul sufletului meu…

Daniel Kitu

Ascunde-ma

As vrea toata viata sa mi-o traiesc in parfum, uitand de-al sufletului etern zbucium si sa mor in scantei febrile de foc. Gandul meu cenzurat e sa ma ascunzi intr-un betisor parfumat. La final, sa fiu cenusa in palma ta, aruncata in mare, chemata in disperare…
Pastreaza-ma intr-o pagina oarba si seaca, ameteste-ma printre cuvinte si patrunde-mi in minte. Afla-mi dorintele si implineste-mi-le. Afla-mi secretele si dezvaluie-le. Descopera-mi gandurile si publica-le. La final, cunoaste-ma…Rapeste-mi existenta si insereaz-o in tacerea noptii. Sa te chinui noapte de noapte, graindu-ti cu patima nemuritoare soapte, sa-ti tulbur odihna si emotiile sa ti le cutremur. La final, reinvie-ma in amintiri.
Ascunde-ma intr-o nota muzicala. Astfel, cand ma auzi, sa-ti patrund curand prin timpan, ajungand la creier, unde imi voi face de cap dupa bunul plac.
Nu ma trezi, caci nu vreau sa parasesc acest vis in care te-am atins. Mai lasa-mi somn, caci niciodata nu mi-a fost suficient sa te visez.
Ascunde-ma de falsitate, de sperante desarte, de iluzii si deziluzii, de vise si cosmaruri. Ascunde-ma de tot ce am facut si am fost, de vorbele spuse fara rost. Ascunde-ma de impulsuri straine, ascunde-ma, deci, in tine.

©Lorena Balan