M-AM TREZIT DEODATA INFASURAT IN PIELEA TA STRAVEZIE DE FATA NEBUNA

M-am trezit deodată înfăşurat în pielea ta străvezie de fată nebună

Şi simţeam gustul sărat al mării albastre prin ochi, prin pori,

Prin sentimentele care foşneau a valuri.

Am ieşit în oraş şi lumea se tot uita mirată la mine:

„Cum de poţi purta, băiete, pielea asta de fată tânără ?”

„Eşti indecent, băiete !”,

Iar eu treceam mai departe

Şi-mi încărcam umerii cu tăceri, bătăi de aripi,

Mici crucificări personale…

Străzile străluceau cumplit

Şi mă tot obişnuiam să alunec uşor prin pielea ta străvezie

Care devenea din ce în ce mai mult EU.

Până într-o zi…

Când străzile nu au mai râs de mine.

Oamenii nu m-au mai călcat în picioare…

Un înger trist s-a oprit lângă mine şi mi-a spus:

„Tu eşti altfel acum.

Te-ai mai obişnuit cu aerul, nu-i aşa?”

Şi toţi oamenii îmi zâmbeau, se simţeau acum confortabil cu prezenţa mea…

Iar eu, îngrozit, mi-am dat seama că mă transformasem în EU…

Şi pielea ta frumoasă de fată nebună se pierduse în hăul sufletului meu…

Daniel Kitu

Ineaca-ma in ciocolata

– Te vad, ce frumos. Ce frumos este sa vezi. Nimic nu este mai frumos decat a musca cu ochii buzele tale. Te vad, insa nu asa ca pana acum – candid – ci anost. Ai mainile aspre si crapate, bataturi in podul palmelor. O nu, si cearcane. Dragoste deterioranta. Dragoste? De ce dai dezaprobator din cap? Aa, probabil te indoiesti de dragostea mea. Mi-era dor de tine, de tigara ta de dimineata, sa te mai joci cu nasul meu inainte sa ma invelesti cu patura si sa imi aranjezi perna, sa gonim porumbeii din piata centrala sau sa stam intinsi pe iarba, cu fata in sus si sa imi spui “Zambeste-i soarelui si el iti va zambi inapoi!” . Tie nu? De ce te uiti la mine pierdut? Stiu ca si tie ti-a fost dor.

De multe ori stau si ma gandesc ce am vazut la tine. Nu te incrunta. Stau si ma gandesc, chiar daca nu ai cei mai frumosi ochi, cel mai bun accent frantuzesc, chiar daca adormeai pe umarul meu la filme de dragoste si erai in stare sa pleci descult la meciul tau favorit de fotbal , eu tot vedeam in tine “acasa”, “refugiu”. Stiai ca imi place ciocolata, de aceea in fiecare zi imi lasai una pe marginea patului.

Oh, imi era dor de pielea ta alba si catifelata. De ce nu ma pot misca? De ce am mainile legate? Iar ne jucam? Nu, am uitat sa iti zic ca de cand nu ne-am vazut am o deficienta de fericire. Nu vreau sa ma joc acum. Nu ne jucam? Unde ma duci? Mergi mai incet, te rog, nu pot tine pasul cu tine. .. te rog?

…o taraste pana la cazanul cu ciocolata topita, o saruta si ii da drumul la mana. Se scufunda incet, ciocolata acaparandu-i tot parul auriu si ochii mari si umezi, lacrimile formand mici bule de aer prin marea de ciocolata. Varful nasului de abia de se mai vedea, iar incet, il mangaie ca la inceput. …

–Acum ai tot ce ti-ai dorit : ciocolata. Te-am iubit dar a trebuit sa te inec, iar acum, tot te mai aud razand.

…cazanul l-a pus la soare, pe iarba. A scrijelit cu unghiile pe ciocolata deja intarita “August” . Acum, ma uit la cazan, invechit deja avand compania unui porumbel. …

** Gherghelescu Christiana