M-AM TREZIT DEODATA INFASURAT IN PIELEA TA STRAVEZIE DE FATA NEBUNA

M-am trezit deodată înfăşurat în pielea ta străvezie de fată nebună

Şi simţeam gustul sărat al mării albastre prin ochi, prin pori,

Prin sentimentele care foşneau a valuri.

Am ieşit în oraş şi lumea se tot uita mirată la mine:

„Cum de poţi purta, băiete, pielea asta de fată tânără ?”

„Eşti indecent, băiete !”,

Iar eu treceam mai departe

Şi-mi încărcam umerii cu tăceri, bătăi de aripi,

Mici crucificări personale…

Străzile străluceau cumplit

Şi mă tot obişnuiam să alunec uşor prin pielea ta străvezie

Care devenea din ce în ce mai mult EU.

Până într-o zi…

Când străzile nu au mai râs de mine.

Oamenii nu m-au mai călcat în picioare…

Un înger trist s-a oprit lângă mine şi mi-a spus:

„Tu eşti altfel acum.

Te-ai mai obişnuit cu aerul, nu-i aşa?”

Şi toţi oamenii îmi zâmbeau, se simţeau acum confortabil cu prezenţa mea…

Iar eu, îngrozit, mi-am dat seama că mă transformasem în EU…

Şi pielea ta frumoasă de fată nebună se pierduse în hăul sufletului meu…

Daniel Kitu

Litere de inceput

Pentru un timp destul de scurt am facut schimb de cunostinte spre a ne completa ratiunea. Astfel, am ajuns la concluzia ca asemenea experienta trebuie continuata si in planul virtual, avandu-va pe voi drept martori la implinirea noastra treptata.

Azi am adunat cate o particica din fiecare si le-am lipit intr-un colaj de suflete. Am creat ceea ce citesti acum si ceea ce va urma. Va invitam sa parcurgeti alaturi de noi insiruirea unor ganduri ce plutesc in jurul nostru si sa numaram impreuna ideile comune pe care le impartim. Astfel, ajungem sa ne scriem cartea sinelui, avandu-va drept critici literari.

Lectura placuta!