Prima atingere.

Simt prima atingere răsunând în neantul gândirii mele…
Îmi aduc aminte de primul zâmbet
ca de o rană nesfârșită ce mi-a frăgezit pielea…
Port tatuat pe obraz primul sărut,
Aștept cu fiecare clipă momentul revederii,
Vreau ca simpla noastră idilă
ce ne-a cuprins sufletele de copii
să putrezească ușor ca o portocală stricată,
să nu regăsesc nimic din ce am fost și voi fi,
să nu primesc nici simplul la revedere;
Vreau ca inima să-mi păstreze
Imaginea ta, ca o cameră cenzurată
De pereții vineții ai tristeții…
Și un singur lucru mai important decât orice,
chiar decât tot ce ai visat sau ai sperat…
Să rămân amintirea nebună
a unei trăiri copilărești
și să mă sparg ca un pahar de cristal
în străfundurile inimii tale,
prinț al reveriilor mele,
îngerul suferinței și mesagerul durerii
din care mi-am hrănit sufletul răpus.
Nu vreau să-ți mai văd ochii mirobolanți
în lumina cețoasă a minciunii!
Te vreau ca ieri,
apostolul nevăzut al unei fericiri pe care nu am găsit-o niciodata !

*Bădilă Diana,

cl. a VI-a,

C.N. ”GH.M. MURGOCI” BRĂILA

Tu şi cu mine.

Nu mă urî pentru ceea ce sunt
Iubeşte-mă pentru ce o să te mint
Nu sunt un romantic
Dar pot fi oricând insensibil
Fără inimă o să te îngrop în propriile-ţi vise
O să te atac, o să mă prefac că simt şi o să te-nving.
O să privesc cum iubirea ţi se coagulează şi rămâne o rană.
O să te folosesc, o să te arunc şi iar o să te folosesc
Totul se face după bunul meu plac
O să fac apel la plăcere
O să te disec. O să te formez.
O să te imprăştii. O să te culeg.
O să te iau şi o să te aprind.
Până la urmă eşti o floare din rai.

© Vartolomei Grigori