Nepăsare

Dacă stăteam mereu împreună, cum era?
oare mai tânjeam după tine?
oare o simplă adiere a parfumului tău mă aruncă în infern?
Sau totul era anost. Tu mă sărutai. Eu mă aratam atras.
Joc şi joacă. Foc şi benzină. Noi doi.
alee din becuri sparte. Amintiri şi înţepături de frig
Tot îmi pătrunde în ligamente şi îmi carbonizează sufletul
Tu eşti păcatul originar. Iar eu n-am ce face.
Am îndrăznit să te iubesc.
Iar tu mi-ai arătat de ce eşti în stare.
Miraje. Miraje şi tutun.
Toate astea se învârteau în jur
Epiderma ta mă ducea la colaps.
Atracţie copilărească şi rama realităţii
Mă ataci. Te crezi câştigătoare.
Nu îţi dărâm visele.
Apare şi furtuna.
Te apropii de mine şi mă încătuşezi.
Brusc îşi face apariţia un zâmbet demonic.
Mă crezi neputincios. Ochii tăi trădează.
Trădează lacrimi vărsate. Trădează iubiri uitate.
Trădează ca o să mă laşi aici şi o să mă incendiezi.
Şi mai ales te trădează pe tine.
Hohote şi lacrimi.
Atât îţi mai dau. Te privesc scurt.
Să trec şi de asta.
O să calc peste tine iar.
O să te lovesc. O să te pun la pământ
Şi o să te aprind doar dintr-o privire.
Şi s-a aprins
A început să ardă, să mă învăluie
Şi pe un ultim ţipăt, închid uşa.
Urletele tale…
Îmi ard sufletul. Mă conduc. Mă încântă.
Mă sperie. Mă agită.
Mă doboară. Mă ridică. Mă izgonesc în viaţă.
Nu mă uit în urmă.

© Vartolomei Grigori